Kukicha

茎茶

BIO Japan Kukicha [Demmers Teehaus]

Kukicha (Bocha) este un ceai japonez rezultat in urma procesarii frunzelor de Sencha. Cuprinde nervuri, codite si crengute subtiri. Daca provine din frunza de Gyokuro, atunci se numeste Kairgane sau Shiraore si este de calitate superioara. Deoarece nu contine frunze (poate doar in cantitati neglijabile), acest ceai are un nivel de teina foarte scazut, dar este foarte bogat in minerale. In Japonia se obisnuieste sa fie adaugat in sucurile de fructe, fiind unul dintre ceaiurile verzi care se recomanda si copiilor.

Ceaiul a fost infuzat folosind un Kyusu din ceramica glazurata

Este bine ca apa sa fie turnata peste ceai, de la o oarecare distanta, in ideea ca se va mai raci pana cand va atinge ceaiul

Ca orice tip de ceai verde japonez, Kukicha are o aroma plina de prospetime cu note de iarba. Daca este infuzat corect, este eliberat un gust dulce cu note fructate alaturi de un parfum fin, ca de flori delicate de primavara.
 Atunci cand infuzezi Kukicha trebuie sa folosesti apa la 70-75 de grade celsius pentru prima infuzie, lasand frunzele in apa timp de 40-60 de secunde, iar cantitatea folosita este de 4 grame la 250-300 ml. Nu mai mult deoarece ceaiul devine amarui si isi pierde caracterul dulceag ca de castane coapte.

Se observa culoarea galbena clara ca de topaz a infuziei

Pentru cea de-a doua infuzie, apa trebuie sa fiu putin mai calda, aproximativ 85 de grade dar timpul de infuzare este mult mai mic, intre 10-15 secunde. Poate ca pare extrem de putin, dar ceaiul a fost deja antrenat in curentii calzi si de aceasta data isi elibereaza aroma mult mai usor.

Dupa aspectul ceaiului in urma infuzarii, verde proaspat si stralucitor, va pot spune ca este un ceai de calitate

China Mini Gold Pagoda

Golden Pyramid

O specialitate de ceai care imita arhitectura chinezeasca. Sub forma celebrelor turnuri "Pagoda", acest ceai este realizat prin legarea unor frunze de ceai negru Yunnan cu un fir subtire de matase. Frunzele sunt de calitate Flowery Orange Pekoe, calitatea intai pentru ceaiul negru chinezesc, cu multi muguri aurii.
In apa fierbinte se desface asemenea unui boboc de trandafir raspandind culori calde pamantii si parfumuri florale.

Gustul este dulce usor condimentat cu note de malt si flori de camp, rotunjit de un buchet de fin. Este un adevarat rasfat pentru iubitorii de ceaiuri negre chinezesti. Datorita provenientei, acest ceai din provincia Yunnan, iti poate aminti de un Pu-erh tanar la ultimele infuzii. Pentru preparare se foloseste o piramida la 250 ml de apa fierbinte (100 grade Celsius). Timpul de infuzare este relativ, deoarece oricat ar ramane in ceianic sau in ceasca, infuzia nu devine amara, doar mai pierde din caracterul floral, mergand spre un gust mai puternic.




Infuzia rezultata la 2 minute
de la inflorirea cealilui



Piramida proaspat desfacuta

 Se poate reinfuza, doar cu apa la 100 grade Celsius si se lasa mai mult la infuzat. Ce nu am mentionat la prima infuzie este ca atunci cand il prepari si doresti sa obtii gustul perfect, dupa ce se desface ceaiul, il mai lasi la infuzat inca 1-2 minute.

Daca nu il gasiti in Romania, va recomand sa cautati China Golden Yunnan, care are un gust asemanator, foarte apropiat.

Recomandarea mea este sa il serviti fara indulcitori, deoarece frunzele au o dulceata caracteristica, iar pentru prezentare sa folositi accesorii din sticla.



In timpul infuzarii



Japan Genmaicha

玄米茶

Este un ceai foarte popular in Japonia. Este obtinut din amestecarea de ceai verde cu boabe de orez prajit in proportie de 50%. Ceaiul verde poate fi Bancha (de cele mai multe ori) sau Sencha (pentru un produs de calitate superioara). Am observat ca este cel mai bun ceai pentru incepatorii care doresc sa inceapa sa consume ceaiuri verzi nearomatizate.

Cand ma intorceam din Budapesta, am calatorit in tren alaturi de o doamna din Japonia care mi-a spus ca exista o legenda sau poate mai mult o poveste legata de originea acestui ceai minunat. In vremurile indepartate, servitorul unui samurai, pregatise un ceai pentru stapanul sau. Cand l-a servit, fara sa realizeze i-au cazut din maneca niste boabe de orez prajit in ceasca de ceai. Cand a vazut cum i-a fost servit ceaiul, suparat pe servitorul sau (despre care se spune ca s-ar fi numit Genmai), l-a decapitat. Destul de trista povestea, mai ales ca dupa ce a servit din ceaiul acela, a observat ca boabele de orez nu l-au stricat, ba chiar mai mult, l-au facut mai bun. Asa ca s-a hotarat sa il numeasca Genmaicha (Ceaiul lui Genmai). O alta varianta, mai realistica, ar fi aceea ca pe timpuri ceaiul era foarte scump si pentu a fi consumat si de populatia mai saraca a fost amestecat cu acest orez brun, care il facea mai dulce si in primul rand mai accesibil.

Revenind la timpul prezent, am putea spune ca este un ceai care te vrajeste prin aroma sa deosebita. Frunzele de Bancha sau Sencha aduc prospetimea ca de iarba verde si flori de primavara, iar orezul prajit echilibreaza gustul cu note de nuci verzi si caramel. Infuzia este dulceaga si parfumata, cu o culoare palid galbuie. Se poate reinfuza cam de 2-3 ori. 

Parfumul este delicat floral cu un buchet pamantiu care ne aminteste de venirea primaverii.

Pentru a prepara Gemaicha, apa trebuie sa aibe o temperatura de 70-80 de grade celsius, iar timpul de infuzare poate varia de la 1 pana la 3 minute. Pentru un kyusu (250 ml) am folosit aproximativ 3 grame de ceai. 

Fiind un amestec proportionat de ceai verde si orez, cantitatea de teina este redusa la jumatate. Astfel ceaiul poate fi consumat fara grija si seara fara sa existe riscul aparitiei unor insomnii. Poate fi consumat si de copii.

Se spune ca genmaicha iti incalzeste sufletul, asa ca de acum vei putea aduce cate o raza de soare in orice zi... cu fiecare ceasca de ceai.

Japan Tamaryokucha

玉緑茶



Crescut si mai apoi cultivat in regiunea Kyushu, a 3-a dintre cele mai mari insule ale Japoniei, acest ceai verde poate fi considerat un concurent adevarat al frunzelor de gyokuro. Poate trece prin doua variante de procesare, fiecare modificand usor parfumul si aroma infuziei. Pentru a inceta fermentarea, frunzele de Tamaryokucha sunt trecute prin aburi sau sunt prajite. Foarte ingrijit si atent prelucrat, aceasta specialitate ne surprinde cu o personalitate extravaganta, reusind sa arate o alta fata a ceaiului japonez. Frunzele sunt usor rasucite, intregi, cu o culoare de verde proaspat.

 

La infuzare, frunzele se desfac, eliberand vapori parfumati cu nuante de citrice si flori. Gustul, dominat de buchetul deosebit, este reprezentat de prospetimea firelor de iarba, rotunjit de note incantatoare de mineola si limeta. Aceasta paleta aromatica il face sa fie un ceai japonez total aparte.

Bautura are o culoare galbuie stralucitoare.

Pentru a prepara un Tamaryokucha trebuie sa folositi apa calda la cca. 70-75 de grade celsius, timpul alocat infuzarii nu trebuie sa depaseasca 2 minute, deoarece tinde sa vireze spre o licoare cu un caracter amarui destul de pronuntat. Pentru 300 ml, am folosit cam 3.5 grame de ceai. Se poate reinfuza, la temperatura si timp de infuzare identice, capatand o aroma mai usoara, cu note predominant florale.

Va recomand sa il serviti impreuna cu un desert traditional japonez (eu am folosit Green tea Mochi, o turta de orez glutinos cu Matcha). Acest ceai se consuma fara zahar pentru a putea simti aroma unica.

Tamaryokucha, este folosit si pentru o productie de Matcha, cu un gust mai intens de citrice si flori.

Gift of Japan

SAKURA TEA  桜茶

In urma cu doua sau poate 3 zile am primit un ceai japonez traditional. Cu siguranta nu se gaseste in Romania dar, poate ca dupa ce vei citi acest review il vei cauta. Recunosc, am fost destul de sceptic in ceea ce priveste aceasta specialitate, dar dupa ce am gustat-o, am realizat cat este de fina si delicata.
Sa nu va mai tin in suspans...este vorba de [Sakura Tea]. Unii poate au tendinta de a il asocia cu Japanese Cherry (ceaiurile verzi cu aroma de cirese), dar va spun eu ca nu au absolut nici o legatura. Adevaratul Japanese Cherry este acesta.

Faimosul Cires Japonez Yaezakura (specia care nu produce fructe), este un simbol al primaverii in Japonia, ramanand inflorit doar in primele doua saptamani la inceput de primavara. Florile sunt culese impreuna cu delicatele codite care le sprijina pe ramuri.
Plantatia se afla in afara orasului Odawara, foarte aproape de Tokyo si de Muntele Fuji.
Florile proaspat culese. sunt murate in otet de prune si sare, isi pastreaza astfel culoarea si parfumul delicat, pana la infuzare.

Pentru prepararea acestui minunat ceai, va trebui sa tineti cont de cateva reguli. In primul rand, luati o ceasca sau un bol japonez, si puneti in el o floare peste care turnati apa calduta si o lasati la inmuiat pentru aproximativ 5 minute.

 Se scoate floarea din apa, si se aseaza intr-o alta ceasca. Prima apa se pastreaza. Apoi turnati apa fierbinte (undeva pe la 90 de grade celsius) peste floarea de cires. Peste aceasta infuzie adaugati dupa gust cateva lingurite din apa sarata, pe care ati pastrat-o.

Culoarea pala cristalina a infuziei cu reflexe rozalii, caracterizeaza finetea deosebita a acestei specialitati. Gustul este extraordinar de delicat, cu note florale, usor dulce cu subtile note de sarat.
Se recomanda combinarea acestul ceai cu Sencha, Genmaicha si chiar Sake.

Daca japonezii se bucura de aceasta comoara de atata vreme, inseamna ca merita sa incerci si tu. 



Gyokuro

Kyusu - Ceainic traditional japonez

          

          Fiind un mare fan al ceaiului verde, nu pot sa nu va povestesc despre unul din preferatele mele ... [Gyokuro]. Acest rege al ceaiurilor japoneze este de cel mai inalt standard calitativ. Pentru a intelege cat de special este acest ceai, am sa va povestesc intai, cum se obtine. In primul rand pentru Gyokuro se folosesc frunze provenite de la o subspecie a Camelliei Sinensis, Yabukita. Este o varietate cu frunze mici, cu un gust specific dulceag, folosit pentru obtinerea multor ceaiuri de finete din Japonia. Cu aproximativ 14-20 de zile inaintea recoltarii, plantele sunt acoperite cu bumbac sau bambus. Crescuta la umbra, fotosinteza este diminuata la nivelul mugurilor si frunzelor tinere, rezultand astfel concentratii diferite de zaharuri, aminoacizi, antioxidanti, si teina.
          De aici si gustul particular al acestui tip de ceai. La recolta sunt culesi doar mugurii care sunt tratati imediat la abur pentru a opri procesul de oxidare, dupa care frunzele sunt rulate manual (nu mecanic, deoarece trebuie sa fie miscari fine) si uscate prin ventilatie naturala. Asa se obtine un stadiu intermediar care poarta numele de Aracha. Frunzele de Aracha sunt apoi impartite pe diferite grade de Tencha. Cel mai inalt grad de frunze Tencha sunt folosite pentru productia de Gyokuro. Acum frunzele vor fi rulate si uscate pana se obtin frunzele aciforme. Acestea sunt lasata la maturare cel putin o saptamana pentru a capata caracteristicile deosebite.
          Cand prepari Gyokuro trebuie sa ai in vedere mai multe aspecte de care depinde obtinerea unui gust fin si delicat.
          Apa trebuie sa aiba o temperatura cuprinsa intre 40 si 60 de grade celsius. Daca este mai calda, frunzele se oparesc si elibereaza mai mult tanin, ceaiul devenind aspru si amar.
          Timpul de infuzare este de 1-2 minute pentru prima infuzie, pentru a deschide frunzele. Pentru cea de-a doua infuzie, frunzele sunt lasate intre 30-40 de secunde, iar pentru a treia 60 de secunde. De obicei, pentru orice ceai, foloseam 2,5 grame de ceai pentru 300 ml apa, dar pentru Gyokuro, este recomandat sa folositi 5 grame.

          Ideal pentru preparare este ceainicul japonez Kyusu. Inainte de prepararea ceaiului, atat ceainicul cat si cupele trebuiesc preincalzite. Gustul este dulceag, cu note de iarba proaspata. Daca este preparat corect, nu se simte nici macar o urma de gust amar, cum se mai poate intalni la Sencha. Culoarea infuziei este de un galben palid cu reflexe fine de smaralde.

          Pentru pastrare, va recomand sa folositi o cutie japoneza. Ideea este ca frunzele sa fie ferite de aer, de umezeala si caldura si acest tip de cutie are 2 capace. Un alt aspect care trebuie urmarit este dimensiunea cutiei si cantitatea de ceai sa fie proportionale. Poate suna stupid, dar cu cat este mai putin spatiu gol intre capac si frunze, cu atat este mai putin aer in cutie. Incercati sa nu deschideti cutia de ceai decat daca o folositi, va ajuta sa il mentineti proaspat mai mult timp. (aceste informatii sunt folositoare si pentru alte tipuri de ceai)
Datorita texturii fine a frunzelor, dupa a treia infuzie, acestea pot fi consumate.
          Ca desert, pe langa ceai (lucru valabil pentru toate ceaiurile japoneze), nu trebuie sa consumati biscuiti sau alte prajituri. Cel mai bine este sa serviti Daifuku sau Wagashi (dulciuri traditionale japoneze).

Sakura Daifuku

Flower Power

De aceasta data, am ales sa vorbesc despre o infuzie de plante, mai exact flori, multe flori. Atat de multe si atat de parfumate, cat nici nu stii daca sa mai astepti sa le infuzezi sau sa ramai cu nasul in plic toata ziua. De obicei nu prea imi plac "ceaiurile" de plante, dar acesta este special. Parca simti primavara de fiecare data cand iti umezesti buzele cu aceasta licoare.
O nebunie de culori si miresme!
Infuzia are o culoare aramie, cu nuante de chihlimbar stralucitor. Buchetul floral dominat de note de trandafiri, musetel si crizantema este perfect rotunjit de aroma condimentata a cardamomului si gustul acrisor al petalelor de hibiscus.

Si pentu ca vorbin despre un ceai de plante, ar fi bine sa va spun si ce efecte benefice ar putea avea asupra organismului. Florile de hibiscus sunt bune pentru tratarea hipertensiunii arteriale si a unor afectiuni renale, florile de lime sunt iarasi foarte bune, avand proprietati antihipertensive, diuretice, antispastice si hepatoprotectoare. Petalele de trandafiri au proprietati benefice asupra unor afectiuni gastrice, florile de nalba au efecte emoliente si crizantemele sunt cunoscute pentru rolul anti-viral, anti-microbian si anti-micotic.
Cu siguranta un ceai cu personalitate.

Pentru infuzie am folosit 10 grame la 900ml apa la o temperatura de 90-100 grade Celsius, timp de 5-7 minute. Va recomand infuzoarele de hartie netratate. Se poate servi neindulcit, dar in cazul in care va plac bauturile mai dulci, puteti folosi un zahar candel alb pe bat.