Japan Genmaicha

玄米茶

Este un ceai foarte popular in Japonia. Este obtinut din amestecarea de ceai verde cu boabe de orez prajit in proportie de 50%. Ceaiul verde poate fi Bancha (de cele mai multe ori) sau Sencha (pentru un produs de calitate superioara). Am observat ca este cel mai bun ceai pentru incepatorii care doresc sa inceapa sa consume ceaiuri verzi nearomatizate.

Cand ma intorceam din Budapesta, am calatorit in tren alaturi de o doamna din Japonia care mi-a spus ca exista o legenda sau poate mai mult o poveste legata de originea acestui ceai minunat. In vremurile indepartate, servitorul unui samurai, pregatise un ceai pentru stapanul sau. Cand l-a servit, fara sa realizeze i-au cazut din maneca niste boabe de orez prajit in ceasca de ceai. Cand a vazut cum i-a fost servit ceaiul, suparat pe servitorul sau (despre care se spune ca s-ar fi numit Genmai), l-a decapitat. Destul de trista povestea, mai ales ca dupa ce a servit din ceaiul acela, a observat ca boabele de orez nu l-au stricat, ba chiar mai mult, l-au facut mai bun. Asa ca s-a hotarat sa il numeasca Genmaicha (Ceaiul lui Genmai). O alta varianta, mai realistica, ar fi aceea ca pe timpuri ceaiul era foarte scump si pentu a fi consumat si de populatia mai saraca a fost amestecat cu acest orez brun, care il facea mai dulce si in primul rand mai accesibil.

Revenind la timpul prezent, am putea spune ca este un ceai care te vrajeste prin aroma sa deosebita. Frunzele de Bancha sau Sencha aduc prospetimea ca de iarba verde si flori de primavara, iar orezul prajit echilibreaza gustul cu note de nuci verzi si caramel. Infuzia este dulceaga si parfumata, cu o culoare palid galbuie. Se poate reinfuza cam de 2-3 ori. 

Parfumul este delicat floral cu un buchet pamantiu care ne aminteste de venirea primaverii.

Pentru a prepara Gemaicha, apa trebuie sa aibe o temperatura de 70-80 de grade celsius, iar timpul de infuzare poate varia de la 1 pana la 3 minute. Pentru un kyusu (250 ml) am folosit aproximativ 3 grame de ceai. 

Fiind un amestec proportionat de ceai verde si orez, cantitatea de teina este redusa la jumatate. Astfel ceaiul poate fi consumat fara grija si seara fara sa existe riscul aparitiei unor insomnii. Poate fi consumat si de copii.

Se spune ca genmaicha iti incalzeste sufletul, asa ca de acum vei putea aduce cate o raza de soare in orice zi... cu fiecare ceasca de ceai.

Japan Tamaryokucha

玉緑茶



Crescut si mai apoi cultivat in regiunea Kyushu, a 3-a dintre cele mai mari insule ale Japoniei, acest ceai verde poate fi considerat un concurent adevarat al frunzelor de gyokuro. Poate trece prin doua variante de procesare, fiecare modificand usor parfumul si aroma infuziei. Pentru a inceta fermentarea, frunzele de Tamaryokucha sunt trecute prin aburi sau sunt prajite. Foarte ingrijit si atent prelucrat, aceasta specialitate ne surprinde cu o personalitate extravaganta, reusind sa arate o alta fata a ceaiului japonez. Frunzele sunt usor rasucite, intregi, cu o culoare de verde proaspat.

 

La infuzare, frunzele se desfac, eliberand vapori parfumati cu nuante de citrice si flori. Gustul, dominat de buchetul deosebit, este reprezentat de prospetimea firelor de iarba, rotunjit de note incantatoare de mineola si limeta. Aceasta paleta aromatica il face sa fie un ceai japonez total aparte.

Bautura are o culoare galbuie stralucitoare.

Pentru a prepara un Tamaryokucha trebuie sa folositi apa calda la cca. 70-75 de grade celsius, timpul alocat infuzarii nu trebuie sa depaseasca 2 minute, deoarece tinde sa vireze spre o licoare cu un caracter amarui destul de pronuntat. Pentru 300 ml, am folosit cam 3.5 grame de ceai. Se poate reinfuza, la temperatura si timp de infuzare identice, capatand o aroma mai usoara, cu note predominant florale.

Va recomand sa il serviti impreuna cu un desert traditional japonez (eu am folosit Green tea Mochi, o turta de orez glutinos cu Matcha). Acest ceai se consuma fara zahar pentru a putea simti aroma unica.

Tamaryokucha, este folosit si pentru o productie de Matcha, cu un gust mai intens de citrice si flori.

Gift of Japan

SAKURA TEA  桜茶

In urma cu doua sau poate 3 zile am primit un ceai japonez traditional. Cu siguranta nu se gaseste in Romania dar, poate ca dupa ce vei citi acest review il vei cauta. Recunosc, am fost destul de sceptic in ceea ce priveste aceasta specialitate, dar dupa ce am gustat-o, am realizat cat este de fina si delicata.
Sa nu va mai tin in suspans...este vorba de [Sakura Tea]. Unii poate au tendinta de a il asocia cu Japanese Cherry (ceaiurile verzi cu aroma de cirese), dar va spun eu ca nu au absolut nici o legatura. Adevaratul Japanese Cherry este acesta.

Faimosul Cires Japonez Yaezakura (specia care nu produce fructe), este un simbol al primaverii in Japonia, ramanand inflorit doar in primele doua saptamani la inceput de primavara. Florile sunt culese impreuna cu delicatele codite care le sprijina pe ramuri.
Plantatia se afla in afara orasului Odawara, foarte aproape de Tokyo si de Muntele Fuji.
Florile proaspat culese. sunt murate in otet de prune si sare, isi pastreaza astfel culoarea si parfumul delicat, pana la infuzare.

Pentru prepararea acestui minunat ceai, va trebui sa tineti cont de cateva reguli. In primul rand, luati o ceasca sau un bol japonez, si puneti in el o floare peste care turnati apa calduta si o lasati la inmuiat pentru aproximativ 5 minute.

 Se scoate floarea din apa, si se aseaza intr-o alta ceasca. Prima apa se pastreaza. Apoi turnati apa fierbinte (undeva pe la 90 de grade celsius) peste floarea de cires. Peste aceasta infuzie adaugati dupa gust cateva lingurite din apa sarata, pe care ati pastrat-o.

Culoarea pala cristalina a infuziei cu reflexe rozalii, caracterizeaza finetea deosebita a acestei specialitati. Gustul este extraordinar de delicat, cu note florale, usor dulce cu subtile note de sarat.
Se recomanda combinarea acestul ceai cu Sencha, Genmaicha si chiar Sake.

Daca japonezii se bucura de aceasta comoara de atata vreme, inseamna ca merita sa incerci si tu. 



Gyokuro

Kyusu - Ceainic traditional japonez

          

          Fiind un mare fan al ceaiului verde, nu pot sa nu va povestesc despre unul din preferatele mele ... [Gyokuro]. Acest rege al ceaiurilor japoneze este de cel mai inalt standard calitativ. Pentru a intelege cat de special este acest ceai, am sa va povestesc intai, cum se obtine. In primul rand pentru Gyokuro se folosesc frunze provenite de la o subspecie a Camelliei Sinensis, Yabukita. Este o varietate cu frunze mici, cu un gust specific dulceag, folosit pentru obtinerea multor ceaiuri de finete din Japonia. Cu aproximativ 14-20 de zile inaintea recoltarii, plantele sunt acoperite cu bumbac sau bambus. Crescuta la umbra, fotosinteza este diminuata la nivelul mugurilor si frunzelor tinere, rezultand astfel concentratii diferite de zaharuri, aminoacizi, antioxidanti, si teina.
          De aici si gustul particular al acestui tip de ceai. La recolta sunt culesi doar mugurii care sunt tratati imediat la abur pentru a opri procesul de oxidare, dupa care frunzele sunt rulate manual (nu mecanic, deoarece trebuie sa fie miscari fine) si uscate prin ventilatie naturala. Asa se obtine un stadiu intermediar care poarta numele de Aracha. Frunzele de Aracha sunt apoi impartite pe diferite grade de Tencha. Cel mai inalt grad de frunze Tencha sunt folosite pentru productia de Gyokuro. Acum frunzele vor fi rulate si uscate pana se obtin frunzele aciforme. Acestea sunt lasata la maturare cel putin o saptamana pentru a capata caracteristicile deosebite.
          Cand prepari Gyokuro trebuie sa ai in vedere mai multe aspecte de care depinde obtinerea unui gust fin si delicat.
          Apa trebuie sa aiba o temperatura cuprinsa intre 40 si 60 de grade celsius. Daca este mai calda, frunzele se oparesc si elibereaza mai mult tanin, ceaiul devenind aspru si amar.
          Timpul de infuzare este de 1-2 minute pentru prima infuzie, pentru a deschide frunzele. Pentru cea de-a doua infuzie, frunzele sunt lasate intre 30-40 de secunde, iar pentru a treia 60 de secunde. De obicei, pentru orice ceai, foloseam 2,5 grame de ceai pentru 300 ml apa, dar pentru Gyokuro, este recomandat sa folositi 5 grame.

          Ideal pentru preparare este ceainicul japonez Kyusu. Inainte de prepararea ceaiului, atat ceainicul cat si cupele trebuiesc preincalzite. Gustul este dulceag, cu note de iarba proaspata. Daca este preparat corect, nu se simte nici macar o urma de gust amar, cum se mai poate intalni la Sencha. Culoarea infuziei este de un galben palid cu reflexe fine de smaralde.

          Pentru pastrare, va recomand sa folositi o cutie japoneza. Ideea este ca frunzele sa fie ferite de aer, de umezeala si caldura si acest tip de cutie are 2 capace. Un alt aspect care trebuie urmarit este dimensiunea cutiei si cantitatea de ceai sa fie proportionale. Poate suna stupid, dar cu cat este mai putin spatiu gol intre capac si frunze, cu atat este mai putin aer in cutie. Incercati sa nu deschideti cutia de ceai decat daca o folositi, va ajuta sa il mentineti proaspat mai mult timp. (aceste informatii sunt folositoare si pentru alte tipuri de ceai)
Datorita texturii fine a frunzelor, dupa a treia infuzie, acestea pot fi consumate.
          Ca desert, pe langa ceai (lucru valabil pentru toate ceaiurile japoneze), nu trebuie sa consumati biscuiti sau alte prajituri. Cel mai bine este sa serviti Daifuku sau Wagashi (dulciuri traditionale japoneze).

Sakura Daifuku

Flower Power

De aceasta data, am ales sa vorbesc despre o infuzie de plante, mai exact flori, multe flori. Atat de multe si atat de parfumate, cat nici nu stii daca sa mai astepti sa le infuzezi sau sa ramai cu nasul in plic toata ziua. De obicei nu prea imi plac "ceaiurile" de plante, dar acesta este special. Parca simti primavara de fiecare data cand iti umezesti buzele cu aceasta licoare.
O nebunie de culori si miresme!
Infuzia are o culoare aramie, cu nuante de chihlimbar stralucitor. Buchetul floral dominat de note de trandafiri, musetel si crizantema este perfect rotunjit de aroma condimentata a cardamomului si gustul acrisor al petalelor de hibiscus.

Si pentu ca vorbin despre un ceai de plante, ar fi bine sa va spun si ce efecte benefice ar putea avea asupra organismului. Florile de hibiscus sunt bune pentru tratarea hipertensiunii arteriale si a unor afectiuni renale, florile de lime sunt iarasi foarte bune, avand proprietati antihipertensive, diuretice, antispastice si hepatoprotectoare. Petalele de trandafiri au proprietati benefice asupra unor afectiuni gastrice, florile de nalba au efecte emoliente si crizantemele sunt cunoscute pentru rolul anti-viral, anti-microbian si anti-micotic.
Cu siguranta un ceai cu personalitate.

Pentru infuzie am folosit 10 grame la 900ml apa la o temperatura de 90-100 grade Celsius, timp de 5-7 minute. Va recomand infuzoarele de hartie netratate. Se poate servi neindulcit, dar in cazul in care va plac bauturile mai dulci, puteti folosi un zahar candel alb pe bat.

Mu Dan

  

Numai daca ne gandim ca aceasta specialitate imparte numele cu unul dintre cei mai mari poeti ai Chinei, ne dam seama ca ca trebuie sa fie un ceai cu totul deosebit. Mu Dan-ul, este confectionat din frunze de cea mai inalta calitate, legate intre ele in forma unei rozete cu un fir delicat de matase. Frunzele sunt recoltate in perioada Gu Yu, urmand o serie de reguli destul de stricte:
- trebuiesc recoltate doar din zonele inalte
- din regiuni unde nu exista poluare de nici un fel
- se exploateaza doar planta Di Shui Xiang (o varietate de Camellia Sinensis, cu un parfum deosebit)
- recolta nu se face pe timp de ploaie
- nu se folosesc frunze rupte, frunze aspre cu aspect de solzi de peste, frunze alterare sau friabile (mai exact nu se pot folosi cele care nu trec de standardul de calitate)

[Este de preferat sa folositi un ceainic de sticla, pentru a putea admira cum infloreste ceaiul]

Atunci cand mirositi un Mu Dan, simtiti un parfum usor condimentat, cu note florale. Dupa infuzie, licoarea pastreaza aceleasi caracteristici, capatand o culoare ca de chihlimbar. Gustul este foarte interesant. La inceput esti izbit de cateva note picante, care iti amintesc de febletea mugurilor de pin, iar apoi, simti un gust dulceag, cu note relativ florale de nuca. Dupa ce se desface intr-o confluenta de aburi si culori parfumate de verde si galben, capata aspectul unei flori de bujor.

Pentru prepararea ceaiului, va recomand folosirea unui Mu Dan, la 500 ml apa, la o temperatura de 80 de grade Celsius, timp de 1-3 minute (pentru primele 2 infuzii, urmand ca la urmatoarele sa mariti timpul gradat). Nu este nici o problema daca ramane mai mult in apa, nu devine deloc amar, doar ca isi mai pierde din personalitate. Recomand ceaiul sa fie baut neindulcit. Dulceata naturala a frunzei este suficienta.
Merita incercat acest ceai minunat!

Am auzit si eu o vorba si am sa o dau mai departe...

Cat mai multe ceaiuri bune si o zi frumoasa va doresc!

Superior Golden Yunnan FOP

                                              

Cand auzi de ceaiul negru te gandesti automat ca o bautura tare, cu un gust usor amarui si note usoare de malt.    Cel putin asa ma gandeam eu inainte sa descopar acest sortiment rafinat, total atipic, cu frunze aurii. Este vorba despre [Superior Golden Yunnan FOP], terminatia FOP reprezinta gradul ceaiului (Flowery Orange Pekoe) si anume un ceai de calitate, cu frunze lungi si cateva varfuri. Terminologia este folosita in special pentru ceaiul negru. Daca pentru sortimentele Assam, FOP este calitatea II, in China, un ceai negru FOP este calitatea I.

Ceaiul este cunoscut in China mai mult sub denumirea de Dian Hong, provenind din Feng Qing regiunea Yunnan, de altfel bine cunoscuta pentru ceaiurile Pu-Erh. 

Acest ceai negru ne atrage atentia printr-un aspect deosebit, frunze lungi rasucite colorate intens cu nuante de galben-auriu si khaki. Frunzele sunt inmiresmate cu prospetimea florala a primaverii, cu un buchet dulceag. Infuzia este clara, cu o paleta de culoare ampla, pornind de la aramiu mergand treptat spre auriu (de la prima infuzie pana la a patra sau chiar a sasea). Parfumul floral, cu note delicate pamantii, ne ofera un moment de rafinament, imbinat perfect cu gustul dulceag, discret condimentat. Se poate reinfuza. Alt caracter destul de interesant al acestui ceai. Frunzele sunt foarte puternice si rezista pana la sase infuzii, fara a pierde prea mult din dulceata sau din parfum. 

Pentru infuzie am folosit 4 masuri de ceai adica 10g pentru 1 litru de apa. Temperatura de infuzare am lasat-o pe la 90 de grade, pentru a evita o eventuala oparire a frunzelor delicate. Timpul de infuzare este de 3-5 minute, dar va recomand sa nu il lasati mai mult de 3 minute si jumatate. Eventual atunci cand reinfuzati mai cresteti timpul gradat, fara a depasi in final cele 5 minute. Ca materiale va recomand folosirea unor filtre de unica folosinta din hartie netratata, sau un infuzor din bambus. Nu vor altera gustul ceaiului.