Feng Huang Yu Lan Xiang Oolong

豐乎骯盂蘭翔烏龍茶

Feng Huang Yu Lan Xiang Oolong

 Am ales sa va povestesc despre un ceai deosebit provenit din China, provincia Guandong, regiunea Feng Huang. Planta creste pe cele mai inalte zone din muntii acelei regiuni, iar acest lucru ii ofera o savoare aparte. Preparatul final, acesta depsre care va vorbesc acum, este un ceai oolong traditional fermecat cu parfumul inconfundabil al florilor de magnoliu. Aroma deosebita se simte chiar si atunci cand frunzele de ceai sunt uscate, inainte de a fi scufundate in apa calda. Pe langa dulceata caracteristica si textura cremoasa a infuziei de ceai bleu-verde, magnolia aduce un buchet floral plin de prospetime si o aroma nobila. 

 

Frunzele rulate, de un verde usor inchis, ascund printre ele petale fermecate rosiatice si galbene, realizand un mozaic extraordinar. La infuzie se elibereaza parfumurile in aburi calzi, vrajindu-ti simturile inca de la prima vedere. Atunci cand prepari un astfel de ceai trebuie sa folosesti apa de 80 de grade Celsius si un timp de infuzare de 2-3 minute. Vei obtine o infuzie perfecta si echilibrata, care pune in valoare atat personalitatea oolongului cat si finetea magnoliei. Este un ceai aromatizat natural, fiind folosite tehnici traditionale chinezesti. La fel ca la ceaiurile cu trandafiri, iasomie sau osmanthus, frunzele de ceai sunt acoperite cu flori proaspete si lasate peste noapte sa absoarba aromele si parfumurile din petalele florilor. Procesul este repetat mai multe zile la rand, in functie de cat de puternic se doreste sa fie gustul ceaiului respectiv. Apoi ceaiul este cernut prin site speciale, mai mari sau mai mici si astfel raman sau nu flori printre frunzele de ceai. 

  

Pentru o infuzie se folosesc aproximativ 3 grame de ceai la 200-300 ml apa. Dupa cum am mai spus si la alte ceaiuri, este foarte bine daca va personalizati modul de infuzare al ceaiului, in timp, plecand de la regulile de baza. Daca va intalniti vreodata cu acest ceai, va sugerez sa il incercati, este foarte interesant!

 

 

 

 

 

Mao Feng

Yellow Mountain Fur Peak

 

Am ales un ceai pe care de mult am tot planuit sa il prezint. Este vorba despre Mao Feng, o specialitate din Fu Xi, An Hui, China. Fiind unul dintre ceaiurile fine ale chinezilor, merita o atentie deosebita din partea oricarui degustator. Pentru a obtine acest ceai sunt folosite frunzele din varful plantei intro combinatie echilibrata (un mugure cu o frunza si un mugure cu doua frunze). Aceasta combinatie ofera ceaiului doua caractere importante.

 

In primul rand caracterul floral si prospetimea infuziei cat si parfumul delicat al frunzelor. Atunci cand este infuzat se obtine o bautura rafinata, cu note sublime de orhidee si o culoare galbena stralucitoare. Gustul delicat si revigorant este perfect rotunjit de caracterul puternic al infuziei. Se resimte o dulceata aparte, cu usoare influente de nuca verde frageda.

Cand infuzezi Mao Feng, trebuie sa respecti ritualul ceaiului verde si sa nu depasesti temperatura de 80 de grade Celsius. Infuzia se realizeaza cel mai bine intr-un ceainic din portelan sau sticla. Daca nu, puteti face la fel ca mine si sa folositi un ceainic din ceramica.

Timpul de infuzare este foarte scurt. Pentru prima infuzie 1-1+1/2 minute iar pentru a doua infuzie maxim 2 minute. Acum depinde si cum preferati sa va serviti ceaiul. Daca doriti o aroma mai intepatoare, va puteti stabili un timp al dumneavoastra. Nu este o regula batuta in cuie, ideal fiind ca fiecare sa isi prepare ceaiul dupa propriile gusturi si sa experimenteze pana cand ajunge la cel mai bun rezultat.

Xian Tao - Artisanal tea

开花茶 - 工艺茶 

Pe moment m-am razgandit si am amanat postul cu cel de-al treilea ceai japonez. Am ales in schimb un ceai chinezesc, foarte interesant, care a reusit sa capteze atentia multor oameni. Cred ca toti bautorii de ceai il cunosc si l-au incercat sau isi doresc foarte mult sa o faca. Probabil una din cele mai simple si mai cunoscute forme de ceai "infloritor" are la baza frunza de ceai alb si floarea de amaranth.

Am sa va vorbesc despre Xian Tao, un sortiment despre care nu se stie cand a fost realizat pentru prima oara (porbabil undeva in jurul anilor '80 sau poate chiar mai devreme), un ceai care de regula se serveste intr-un recipient (ceainic sau cana) din sticla transparenta, pentru a potea urmari spectacolul oferit de deschiderea inflorescentelor in apa fierbinte.

Eu am ales sa folosesc un ceainic chinezesc foarte vechi din portelan, din dorinta de a imbina arta traditioanla a ceaiului cu relativ moderna. Mai mult decat atat, acest ceainic l-am primit de curand si am dorit ca prima infuzie sa fie mai speciala.

Dupa cum va spuneam, baza este constituita din frunze de ceai alb, legate spre coada cu un fir de matase. sunt folosite frunzele cele mai fine, mugurii si eventual urmatoarele doua-trei frunze din varful plantei. Apoi, buchetul verde-argintiu este impodobit cu o floare delicata de amaranth, a carei culoare poate sa varieze de la un roz pal catre un mov deschis. Rezultatul final ai intregului proces este presat in forme de sfere, urmand mai apoi sa ajunga sa fie savurat de adevaratii cunoscatori.

Proaspat scufundat in ceainic

Asa se prezinta Xian Tao, dupa ce infloreste pe fundul ceainicului

La contactul cu apa calda spre fierbinte, inflorescenta incepe sa se deschida asemanator unui bujor. Sunt eliberate parfumurile fine ale ceaiului alb, cu nuante extravagante de sampanie. Culoarea fermecata ne duce cu gandul la un crisoberil luminat de razele dulci ale soarelui. Gustul este dulceag si delicat cu note subtile de carambola, rotunjit de un buchet floral cu nuante de primavara.

Pentru prepararea ceaiului, am folosit 1L de apa calda (85 de grade celsius), pentru o inflorescenta. Am lasat-o in apa sa se infuzese inca 2 minute dupa ce s-a deschis. Se poate lasa si mai mult, ceaiul nu va deveni mai amar. Aceleasi frunze se pot refolosi de inca doua ori, fara sa se piarda din aroma.

Japan Hojicha

ほうじ茶 - 焙じ茶  

Hojicha

In continuarea seriei de trei ceaiuri japoneze, am ales sa va povestesc putin si despre Hojicha. Dupa cum am spus si post-ul anterior, Hojicha (sau Houjicha) se poate obtine prin prajirea frunzelor de bancha, sencha sau kukicha. Cel din kukicha se numeste Hojicha Karigane. Totusi cel mai cunoscut este cel obtinut din frunzele de bancha. Poate fi impartit in patru categorii, in functie de cat de mult a fost prajit: light roast, basic roast, dark roast si smokey.

Cel pe care l-am pregatit este Light Roast putandu-se observa dupa culoarea frunzei o deviatie din verde spre o combinatie echilibrata de maro deschis si kaki. Parfumul este putin mai aspru, cu o tenta de nuci uscate si samburi de cacao. Gustul este deosebit. In primul rand nu exista caracterul usor amarui al ceaiului verde traditional, in schimb apare un gust dulce cu note lemnoase pus in echilibru de un buchet usor afumat.
Contine foarte putina teina, fiind considerat un ceai verde pentru seara.
In Japonia, se obisnuieste sa fie servit dupa cina.

 Pentru infuzare am folosit un mic tetsubin de aproximativ 200ml si 4 grame de ceai, apa de 80 de grade Celsius si timpul de infuzare de aproximativ 2 minute. Am obtinut o infuzie clara, asemanatoare chihlimbarului.
Daca il lasati mai mult la infuzat nu devine mai amar, gustul devine mai aspru cu un miros patrunzator de coaja de nuca.

Japan Bancha

番茶 - Bancha

Pentru urmatoarele zile am pregatit trei ceaiuri japoneze. Primul pe lista este Bancha, un ceai verde de zi cu zi. In Japonia este considerat a fi un ceai de grad inferior datorita faptului ca perioada sa de recolta o precede pe cea de Sencha. Astfel sunt alese frunzele maturate, mai mari, printre care se mai pot strecura si cateva codite. 

Poate fi folosit si pentru prepararea altor sortimente de ceai verde japonez, cum ar fi Genmaicha (adaugand in proportie de 50% boabe de orez prajt) sau Houjicha (o varietate prajita in vase de portelan). 

Frunzele impachetate, lungi, de un verde usor sters, se desfac in apa calda, lasand in urma lor o licoare deosebita care te va surprinde prin paleta sa aromatica. Daca infuzezi frunzele putin, obtii un gust usor dulce, cu note de ierburi putin uscate, rotunjite de un buchet fin cu parfum delicat de petale de flori de vanilie.

Culoarea este de un galben palid, cu reflexe opalescente.

Caracterul devine mai slab pe masura ce treci de la o infuzie la alta, pastrandu-se totusi dulceata caracteristica.

Daca doriti o fiertura mai astringenta, cu note amarui, bine definite de un parfum intens si un buchet aspru, puteti infuza ceaiul la o temperatura putin mai ridicata pentru mai mult timp. Depinde cum va place mai mult.

Desigur, recomandata este prima varianta. 

Pentru infuzare am folosit 5g de Bancha si 400 ml de apa la 75 de grade celsius, timp de 2 minute. Daca ar fi sa folositi un Kyusu, puteti sa folositi o cantitate mai mare de ceai, 5-7g, tinand cont de faptul ca acel ceainic are o capacitate mai mica. Ideea este ca timpul de infuzare ajunge se fie de 30-40 de secunde si caracterele sunt putin mai delicate decat cele care ar caracteriza bautura obtinuta prin metoda clasica, a unui ceainic de toate zilele. 

Oricum ar fi sa il preparati, merita sa il incercati.

Kukicha Toasted

Japan Kukicha Toasted

Asemenea ceaiului Bancha (despre care am sa scriu in curand), Kukicha se poate gasi si intr-o varianta prajita, ca sa o numesc asa. Kukicha Toasted este obtinut prin prajirea in vase de ceramica incalzite la carbuni. Rezulta un ceai mozaicat cu diferite nuante de maro si negru. Gustul licorii este tot dulce, dar cu note subtile de ciocolata neagra. Culoarea infuziei este foarte asemanatoare cu cea a ceaiului negru, aramiu inchis cu o tenta usor rosiatica. Am incercat sa il reinfuzez, dar gustul se pierde destul de usor.

Pentru a infuza acest ceai, va recomand sa folositi apa fierbinte, la 100 de grade celsius timp de 3-4 minute. Cantitatea de ceai depinde de cat de puternic doriti sa fie. Eu am folosit 3 grame pentru un ceainic de 450 ml. Partea cea mai buna este ca obtineti o bautura care nu se amaraste daca este infuzata mai mult timp, la fel de bogata in minerale.

Am gasit si in Romania un ceai Kukicha prajit, dar a fost foarte prost si nu va recomand sa va cumparati decat daca va intalniti cu el, peste hotare.

Kukicha

茎茶

BIO Japan Kukicha [Demmers Teehaus]

Kukicha (Bocha) este un ceai japonez rezultat in urma procesarii frunzelor de Sencha. Cuprinde nervuri, codite si crengute subtiri. Daca provine din frunza de Gyokuro, atunci se numeste Kairgane sau Shiraore si este de calitate superioara. Deoarece nu contine frunze (poate doar in cantitati neglijabile), acest ceai are un nivel de teina foarte scazut, dar este foarte bogat in minerale. In Japonia se obisnuieste sa fie adaugat in sucurile de fructe, fiind unul dintre ceaiurile verzi care se recomanda si copiilor.

Ceaiul a fost infuzat folosind un Kyusu din ceramica glazurata

Este bine ca apa sa fie turnata peste ceai, de la o oarecare distanta, in ideea ca se va mai raci pana cand va atinge ceaiul

Ca orice tip de ceai verde japonez, Kukicha are o aroma plina de prospetime cu note de iarba. Daca este infuzat corect, este eliberat un gust dulce cu note fructate alaturi de un parfum fin, ca de flori delicate de primavara.
 Atunci cand infuzezi Kukicha trebuie sa folosesti apa la 70-75 de grade celsius pentru prima infuzie, lasand frunzele in apa timp de 40-60 de secunde, iar cantitatea folosita este de 4 grame la 250-300 ml. Nu mai mult deoarece ceaiul devine amarui si isi pierde caracterul dulceag ca de castane coapte.

Se observa culoarea galbena clara ca de topaz a infuziei

Pentru cea de-a doua infuzie, apa trebuie sa fiu putin mai calda, aproximativ 85 de grade dar timpul de infuzare este mult mai mic, intre 10-15 secunde. Poate ca pare extrem de putin, dar ceaiul a fost deja antrenat in curentii calzi si de aceasta data isi elibereaza aroma mult mai usor.

Dupa aspectul ceaiului in urma infuzarii, verde proaspat si stralucitor, va pot spune ca este un ceai de calitate