Gyokuro

Kyusu - Ceainic traditional japonez

          

          Fiind un mare fan al ceaiului verde, nu pot sa nu va povestesc despre unul din preferatele mele ... [Gyokuro]. Acest rege al ceaiurilor japoneze este de cel mai inalt standard calitativ. Pentru a intelege cat de special este acest ceai, am sa va povestesc intai, cum se obtine. In primul rand pentru Gyokuro se folosesc frunze provenite de la o subspecie a Camelliei Sinensis, Yabukita. Este o varietate cu frunze mici, cu un gust specific dulceag, folosit pentru obtinerea multor ceaiuri de finete din Japonia. Cu aproximativ 14-20 de zile inaintea recoltarii, plantele sunt acoperite cu bumbac sau bambus. Crescuta la umbra, fotosinteza este diminuata la nivelul mugurilor si frunzelor tinere, rezultand astfel concentratii diferite de zaharuri, aminoacizi, antioxidanti, si teina.
          De aici si gustul particular al acestui tip de ceai. La recolta sunt culesi doar mugurii care sunt tratati imediat la abur pentru a opri procesul de oxidare, dupa care frunzele sunt rulate manual (nu mecanic, deoarece trebuie sa fie miscari fine) si uscate prin ventilatie naturala. Asa se obtine un stadiu intermediar care poarta numele de Aracha. Frunzele de Aracha sunt apoi impartite pe diferite grade de Tencha. Cel mai inalt grad de frunze Tencha sunt folosite pentru productia de Gyokuro. Acum frunzele vor fi rulate si uscate pana se obtin frunzele aciforme. Acestea sunt lasata la maturare cel putin o saptamana pentru a capata caracteristicile deosebite.
          Cand prepari Gyokuro trebuie sa ai in vedere mai multe aspecte de care depinde obtinerea unui gust fin si delicat.
          Apa trebuie sa aiba o temperatura cuprinsa intre 40 si 60 de grade celsius. Daca este mai calda, frunzele se oparesc si elibereaza mai mult tanin, ceaiul devenind aspru si amar.
          Timpul de infuzare este de 1-2 minute pentru prima infuzie, pentru a deschide frunzele. Pentru cea de-a doua infuzie, frunzele sunt lasate intre 30-40 de secunde, iar pentru a treia 60 de secunde. De obicei, pentru orice ceai, foloseam 2,5 grame de ceai pentru 300 ml apa, dar pentru Gyokuro, este recomandat sa folositi 5 grame.

          Ideal pentru preparare este ceainicul japonez Kyusu. Inainte de prepararea ceaiului, atat ceainicul cat si cupele trebuiesc preincalzite. Gustul este dulceag, cu note de iarba proaspata. Daca este preparat corect, nu se simte nici macar o urma de gust amar, cum se mai poate intalni la Sencha. Culoarea infuziei este de un galben palid cu reflexe fine de smaralde.

          Pentru pastrare, va recomand sa folositi o cutie japoneza. Ideea este ca frunzele sa fie ferite de aer, de umezeala si caldura si acest tip de cutie are 2 capace. Un alt aspect care trebuie urmarit este dimensiunea cutiei si cantitatea de ceai sa fie proportionale. Poate suna stupid, dar cu cat este mai putin spatiu gol intre capac si frunze, cu atat este mai putin aer in cutie. Incercati sa nu deschideti cutia de ceai decat daca o folositi, va ajuta sa il mentineti proaspat mai mult timp. (aceste informatii sunt folositoare si pentru alte tipuri de ceai)
Datorita texturii fine a frunzelor, dupa a treia infuzie, acestea pot fi consumate.
          Ca desert, pe langa ceai (lucru valabil pentru toate ceaiurile japoneze), nu trebuie sa consumati biscuiti sau alte prajituri. Cel mai bine este sa serviti Daifuku sau Wagashi (dulciuri traditionale japoneze).

Sakura Daifuku

Flower Power

De aceasta data, am ales sa vorbesc despre o infuzie de plante, mai exact flori, multe flori. Atat de multe si atat de parfumate, cat nici nu stii daca sa mai astepti sa le infuzezi sau sa ramai cu nasul in plic toata ziua. De obicei nu prea imi plac "ceaiurile" de plante, dar acesta este special. Parca simti primavara de fiecare data cand iti umezesti buzele cu aceasta licoare.
O nebunie de culori si miresme!
Infuzia are o culoare aramie, cu nuante de chihlimbar stralucitor. Buchetul floral dominat de note de trandafiri, musetel si crizantema este perfect rotunjit de aroma condimentata a cardamomului si gustul acrisor al petalelor de hibiscus.

Si pentu ca vorbin despre un ceai de plante, ar fi bine sa va spun si ce efecte benefice ar putea avea asupra organismului. Florile de hibiscus sunt bune pentru tratarea hipertensiunii arteriale si a unor afectiuni renale, florile de lime sunt iarasi foarte bune, avand proprietati antihipertensive, diuretice, antispastice si hepatoprotectoare. Petalele de trandafiri au proprietati benefice asupra unor afectiuni gastrice, florile de nalba au efecte emoliente si crizantemele sunt cunoscute pentru rolul anti-viral, anti-microbian si anti-micotic.
Cu siguranta un ceai cu personalitate.

Pentru infuzie am folosit 10 grame la 900ml apa la o temperatura de 90-100 grade Celsius, timp de 5-7 minute. Va recomand infuzoarele de hartie netratate. Se poate servi neindulcit, dar in cazul in care va plac bauturile mai dulci, puteti folosi un zahar candel alb pe bat.

Mu Dan

  

Numai daca ne gandim ca aceasta specialitate imparte numele cu unul dintre cei mai mari poeti ai Chinei, ne dam seama ca ca trebuie sa fie un ceai cu totul deosebit. Mu Dan-ul, este confectionat din frunze de cea mai inalta calitate, legate intre ele in forma unei rozete cu un fir delicat de matase. Frunzele sunt recoltate in perioada Gu Yu, urmand o serie de reguli destul de stricte:
- trebuiesc recoltate doar din zonele inalte
- din regiuni unde nu exista poluare de nici un fel
- se exploateaza doar planta Di Shui Xiang (o varietate de Camellia Sinensis, cu un parfum deosebit)
- recolta nu se face pe timp de ploaie
- nu se folosesc frunze rupte, frunze aspre cu aspect de solzi de peste, frunze alterare sau friabile (mai exact nu se pot folosi cele care nu trec de standardul de calitate)

[Este de preferat sa folositi un ceainic de sticla, pentru a putea admira cum infloreste ceaiul]

Atunci cand mirositi un Mu Dan, simtiti un parfum usor condimentat, cu note florale. Dupa infuzie, licoarea pastreaza aceleasi caracteristici, capatand o culoare ca de chihlimbar. Gustul este foarte interesant. La inceput esti izbit de cateva note picante, care iti amintesc de febletea mugurilor de pin, iar apoi, simti un gust dulceag, cu note relativ florale de nuca. Dupa ce se desface intr-o confluenta de aburi si culori parfumate de verde si galben, capata aspectul unei flori de bujor.

Pentru prepararea ceaiului, va recomand folosirea unui Mu Dan, la 500 ml apa, la o temperatura de 80 de grade Celsius, timp de 1-3 minute (pentru primele 2 infuzii, urmand ca la urmatoarele sa mariti timpul gradat). Nu este nici o problema daca ramane mai mult in apa, nu devine deloc amar, doar ca isi mai pierde din personalitate. Recomand ceaiul sa fie baut neindulcit. Dulceata naturala a frunzei este suficienta.
Merita incercat acest ceai minunat!

Am auzit si eu o vorba si am sa o dau mai departe...

Cat mai multe ceaiuri bune si o zi frumoasa va doresc!

Superior Golden Yunnan FOP

                                              

Cand auzi de ceaiul negru te gandesti automat ca o bautura tare, cu un gust usor amarui si note usoare de malt.    Cel putin asa ma gandeam eu inainte sa descopar acest sortiment rafinat, total atipic, cu frunze aurii. Este vorba despre [Superior Golden Yunnan FOP], terminatia FOP reprezinta gradul ceaiului (Flowery Orange Pekoe) si anume un ceai de calitate, cu frunze lungi si cateva varfuri. Terminologia este folosita in special pentru ceaiul negru. Daca pentru sortimentele Assam, FOP este calitatea II, in China, un ceai negru FOP este calitatea I.

Ceaiul este cunoscut in China mai mult sub denumirea de Dian Hong, provenind din Feng Qing regiunea Yunnan, de altfel bine cunoscuta pentru ceaiurile Pu-Erh. 

Acest ceai negru ne atrage atentia printr-un aspect deosebit, frunze lungi rasucite colorate intens cu nuante de galben-auriu si khaki. Frunzele sunt inmiresmate cu prospetimea florala a primaverii, cu un buchet dulceag. Infuzia este clara, cu o paleta de culoare ampla, pornind de la aramiu mergand treptat spre auriu (de la prima infuzie pana la a patra sau chiar a sasea). Parfumul floral, cu note delicate pamantii, ne ofera un moment de rafinament, imbinat perfect cu gustul dulceag, discret condimentat. Se poate reinfuza. Alt caracter destul de interesant al acestui ceai. Frunzele sunt foarte puternice si rezista pana la sase infuzii, fara a pierde prea mult din dulceata sau din parfum. 

Pentru infuzie am folosit 4 masuri de ceai adica 10g pentru 1 litru de apa. Temperatura de infuzare am lasat-o pe la 90 de grade, pentru a evita o eventuala oparire a frunzelor delicate. Timpul de infuzare este de 3-5 minute, dar va recomand sa nu il lasati mai mult de 3 minute si jumatate. Eventual atunci cand reinfuzati mai cresteti timpul gradat, fara a depasi in final cele 5 minute. Ca materiale va recomand folosirea unor filtre de unica folosinta din hartie netratata, sau un infuzor din bambus. Nu vor altera gustul ceaiului.

Sumatra Oolong Barisan

Am fost intrebat de un prieten daca stiu ceva despre ceaiurile Wulong si mi-am amintit ca am un specimen deosebit in colectia mea de ceaiuri (am sa va fac cunostiinta cu alta ocazie, promit). Acest oolong este o specialitate din inima Indoneziei, cules de pe varfurile muntilor Bukit Barisan din Insula Sumatra. De aici minunatul [Sumatra Green Oolong Barisan].
Ceaiul oolong este un hibrid intre cel negru si cel verde din punct de vedere al timpului alocat oxidarii frunzei. Astfel probabil ca va asteptati la un ceai care sa cuprinda notele de malt si trandafiri pe care le au unele ceaiuri negre combinate oarecum cu acelea ale ceaiului verde, ca de iarba proaspata, usor fructata cu rezonante amarui. Ei bine, nu este deloc asa. Oolong-ul, sau ceaiul verde-albastru, are o aroma dulceaga, cu note florale foarte bine conturate de o textura parca uleoiasa a infuziei. Frunzele sunt prelucrate in doua moduri, fie sunt rulate pentru a da un aspect de frunze spiralate, fie sunt presate sub forma unor perlute, asemenea ceaiului Gunpowder.

Sumatra Oolong Barisan, are frunzele presate sub forma de perle, viu colorate, cu nuante de jad salbatic. Parfumul este plin de prospetimea florilor de primavara si acest caracter este accentuat dupa efectuarea infuziei sub curenti calzi de apa limpede. Aroma este de o finete regala, usor ierboasa cu note dulci de vanilie si zambile. Culoarea infuziei este galbena stralucitoare.

Pentru infuzie va recomand sa folositi 2-2.5g pentru o portie (175-250 ml apa), la o temperatura de maxim 80 de grade celsius. Durata infuziei poate sa varieze intre 3-4 minute. Frunzele acestui ceai se pot reinfuza de 2-3 ori. Ce il face cu adevarat special atat pe Oolong Barisan dar si pe oolong-ul in sine, este faptul ca dupa ce este reinfuzat, ceaiul devine din ce in ce mai inmiresmat si mai dulce. Calitatea preparatului creste de la o infuzie la alta. Pacat ca nu puteti simti aroma cand cititi, dar daca stiti unde sa il gasiti va recomand sa va luati acest trofeu, il meritati cu siguranta!

Lung Ching

 DRAGON WELL                                                   

 Introducere in lumea Ceaiului Verde

             

            Ceaiul este un produs agricol obtinut in urma cultivarii plantei Camellia Sinensis. Tot prin ceai, intelegem si bautura obtinuta din combinatia frunzelor cu apa, care in functie de tipul ceaiului, poate fi calda sau fierbinte. Camellia Sinensis are doua mari clase: in primul rand Camellia Sinensis Sinensis din care se obtin ceaiurile din China, Japonia, Formosa si Darjeeling, apoi Camellia Assamica Sinensis, destinata productiei de ceai indian.

            Pentru inceput, am ales sa va povestesc despre ceaiul verde,  bine cunoscut pentru proprietatile lui antioxidante. Cu trecerea timpului, ceaiul verde si-a facut loc in cestile multor consumatori, fie ca vorbim despre marii consumatori sau de un aventurier care se hotaraste sa incerce ceva nou. Ca si celelalte tipuri de ceai, se obtine in urma trecerii frunzelor proaspete prin diverse procedee mai mult sau mai putin tehnologice. Frunzele prospat culese sunt supuse unui proces de oxidare prin aburi sau frigere, apoi sunt prelucrate (rulate, presate, legate in diverse forme cum ar fi “Jasmine Dragon Pearl”, “Xian Tao”- inflorescenta din ceai cu o floare delicata de amaranth, “Mu Dan Tea Rose”, “Jade Pagoda”).

            Ceaiurile verzi cele mai cunoscute sunt cele japoneze si chinezesti. Sunt si alte regiuni producatoare de ceai verde, dar nu sunt la fel de populare (Malawi, Taiwan, India).

            Sa incepem cu marele ceai chinezesc, chiar din provincia Zhejiang si sa aflam mai multe despre faimosul Longjing. Frunzele au un aspect specific, sunt aplatizate si au o culoare verde proaspata cu o textura fina si margini bine conturate. 

            Lung Ching-ul se imparte in 7 grade de calitate (Superior, Special, 1, 2, 3, 4, 5) si in multiple varietati.

-         Lung Ching Xi'Hu: cultivat in zona Xi Hu (Lacul de vest), acest tip de Lung Ching este divizat intr-o serie de specialitati (Shi, Long, Yun, Hu). Cunoscatorii ceaiului chinezesc raman fideli Shi Xi'Hu Longjing-ului, considerat in continuare o marca de excelenta.

-         Bird's Tongue: obtinut dintr-o recolta timpurie care se desfasoara undeva la incputul lunii aprilie in fiecare an si este considerat un ceai de calitate superioara. Orice alt ceai cules dupa aceasta perioada este de grad inferior (Yu Qian Longjing – Dragon Well before the rain).

-         Shi Feng: un subtip de Xi'Hu considerat de cel mai inalt standard calitativ

-         Mei Ja Wu: singurul Longjing care are o infuzie de culoare verde, ca de jad

-         Bai Longjing: Nu este cu devarat un Longjing, doar ca frunzle seamana perfect. Este un ceai special, numit Bai Pian, care a fost obtinut din tufe producatoare de ceaiuri albe. Se spune despre acest ceai ca ar contine cantitati mult mai mari de aminoacizi decat orice alt ceai verde.

 Acest ceai trebuie infuzat cu grija la nu mai mult de 80 de grade celsius intr-un recipient neporos (pentru ca ar putea altera gustul infuziei), de preferat unul de sticla, mai ales ca asa puteti admira spectacolul oferit de coborarea si ascensionarea frunzelor in izvorul cald si translucid. Chiar si apa trebuie sa fie de calitate. In China, in cadrul ceremoniei ceaiului, se foloseste apa pura de izvor. Licoarea va avea o culoare galbuie si stralucitoare, asemanatoare topazului natural. Gustul este predominant floral cu note regale de nuci verzi si ierburi proaspete.

            Timpul de infuzare este de 1-3 minute si va recomand sa nu depasiti timpul maxim deoarece frunzele vor elibera mai mult tanin si ceaiul devine usor amarui, poate cam neplacut pentru noi, cei cu papilele mai sensibile. Unii spun ca se poate infuza pana la 5 minute, dar daca ma iau doar dupa gustul meu, raman la ideea de 3 minute maxim.

           

                                                            

           

Sufletul Siciliei

Am fost cuminte si a venit Mos Craciun mai repede. Si pentru ca s-a gandit la mine, m-a lasat sa imi aleg singur comoara. Am cautat, am mirosit, m-am uitat, m-am tot gandit si intr-un final am descoperit un cufar minunat in care statea ascuns un melanj paradisiac de portocale rosii de sicilia, mere, bucatele zemoase de sfecla, elegante flori de portocal si galbenele, coji de portocale, macese si inflorescente nobile de sofran.

Toate acestea sub un singur nume...[Premium Blood Orange].

Culorile nestematelor impreuna cu dulceata imbietoare a florilor de portocal iti vor trezi simturile cu mult inainte sa prepari ceaiul.

Infuzia limpede si stralucitoare colorata cu nuante calde de rosu si oranj, aduc aminte de valurile fierbinti care lovesc stancile luxuriante ale taramului italian. Gustul suav de portocale rosii, mere si flori de portocal ne transpun intr-un vis tropical.
Ceaiul se prepara folosind 4g de infuzie pentru 250ml de apa la 100 grade celsius timp de 6-8 minute. Daca este lasat mai mult, nu devine mai acru (in principiu datorita faptului ca nu are hibiscus). Doar aroma poate fi mai puternica. Daca doriti sa optati pentru o aroma mai intepatoare, puteti adauga la fiecare cana, 2-3 picaturi de apa de flori de portocal.
Fructele infuzate pot fi lasate in ceasca de ceai pentru a fi consumate, ele fiind foarte moi si dulci. Recomand sa il incercati fara zahar. Daca sunteti foarte buni prieteni cu "individul" mentionat anterior, as recomanda un candel-stick mic, sau 1-3 cubulete de candel alb.

Lapsang Souchong

Numele spune totul! Este vorba despre acel ceai chinezesc pe care ori il iubesti, ori il urasti. Nu prea exista cale de mijloc.

[LAPSANG SOUCHONG]

Este un ceai negru chinezesc din Wuyi Fujian, foarte impunator, cu frunze negre, scurte spre medii usor rasucite. Este uscat sub nori de fum obtinuti prin arderea radacinilor de pin. De aici si rezonanta usor mentolata a buchetului afumat al Lapsang-ului. Daca folosim un sortiment de inalta calitate, trebuie sa ne asteptam la o nota aditionala de Liong'gan (un fruct asemanator la gust cu Lychee) si in caz ca ati incercat un ceai negru aromat cu lychee, stiti ce aroma trebuie sa recunoasteti. Un parfum delicat ca de esenta de trandafiri, amestecat cu dulceata boabelor de strugure, zemoase si coapte.

Infuzia are un caracter relativ cameleonic, in functie de timpul de infuzare al ceaiului si de cantitatea folosita. In mod obisnuit se recomanda folosirea a 2-2.5 grame de ceai la o masura de apa de 350 ml, la 100 grade celsius, timp de 2 minute. Se obtine o bautura aramie translucita, cu un gust foarte fin afumat, care in acelasi timp este conturata de amarul fin al ceaiului negru din China. Daca doriti sa obtineti o infuzie mai grea, cu parfum intens afumat si totusi mult mai subtil decat al frunzelor neinfuzate, puteti incerca sa folositi la aceaisi cantitate de apa 4-4.5 grame de ceai, si un timp de infuzare de 3 minute.

Ceremonia ceaiului Japonez - Matcha

Matcha Hikari @ Schonbichler's

Dupa o vacanta superba, m-am gandit ca ar fi cazut sa mai scriu ceva nou despre un ceai pe care l-am servit in premiera la Viena. Este vorba despre celebrul japonez Maccha(Matcha), ambele variante fiind corecte. Si nu l-am incercat doar o data, ba chiar de 3 ori si de fiecare data intr-o alta locatie. Prima incercare a fost la un salon bine cunoscut si la noi [Demmer's Teehaus], asta dupa ce mi-a fost recomandat, apoi la Schonbichler (o ceainarie cu traditie de 140 de ani) si in cele din urma la un salon japonez.

Matcha @ Demmer's Teehaus Wien

 Cand te gandesti la Matcha, sigur pornesti de la ideea ca este o bautura amaruie, dar nu este asa. Am fost surprins cu o nota proaspata de ceai verde invaluita de o dulceata subtila, oarecum caracteristica ceaiurilor din Japonia, despre care stim ca au o personalitate aparte, gusturi si miresme specifice, inconfundabile. Culoarea este verde, ca de jade fin sfarmate, cu o textura catifelata. Nu este de mirare ca pentru obtinerea acestei specialitari a fost folosit regele ceaiului japonez. Gustul patrunzator de ceai verde proaspat cules ne duce cu gandul la gradinile nobile de Gyokuro Hiki din Nishio. Parfumul cristalizat, plin de note florale, impreuna cu aroma unui paradis verde, fac din Matcha, un adevarat simbol al ceremoniei ceaiului in intreaga lume.

Chasen - Bol Matcha - Chashaku si Cutia speciala de pastrare

Pentru a prepara Matcha, ai nevoie de cateva ustensile, nu mai este le fel de usor ca la alte ceaiuri. Pentru dozare se foloseste o lungurita speciala din bambus numita Chashaku. Pentru a obtine o infuzie subtire [Usucha], se vor folosi doar 2 masuri, iar pentru o infuzie mai consistenta [Koicha] se vor folosi 3 sau chiar 4. Doua masuri cantaresc pe undeva pe la 1.5-2 grame. Un alt element esential in prepararea acestei specialitati este Chasen, altfel spus un tel din bambus care poate avea fie 80 fie 120 de fire. Un mod obisnuit un Chasen are 80 de fire, fiind bun pentru uzul zilnic, iar cel cu 120 este preferat de cei care doresc sa obtina un matcha mai spumos. Pentru a-l intretine aste bine sa aveti un suport special care ajuta la mentinerea formei specifice, pentru o perioada mai lunga. Inainte de a fi folosit, trebuie inmuiat in apa calda cu care se incalzeste bolul, pentru ca firele sa redevina elastice si sa evitam ruperea lor, Desigur, sa nu uitam de bolul il care preparam ceaiul. Aici aveti liber, puteti sa folositi fie un bol traditional, sau alt bol japonez de servire a ceaiului.

Se pune putina apa calda in bol pentru a se incalzi, si se inmoaie si Chasen-ul

Apa se arunca si bolul se sterge cu un fel de batista de bumbac

Se adauga 2 masuri de ceai

Aici, la salonul japonez, aveau o metoda de incalzire a apei intr-un recipient traditional de fonta. Daca ati vazut cum arata o casa a ceaiului in Japonia, atunci recunoasteti modelul. Pentru a lua apa din vas, se foloseste o alta ustensila, tot din bambus, un fel de polonic. Se numeste Hishaku. O masura este suficienta pentru prepararea ceaiului.

Imediat dupa ce se toarna apa, se ia Chasen-ul si se bate rapid licoarea pana capata o consistenta catifelata cu o mantie spumoasa si delicata pe deasupra.

Rezultatul este extraordinar. Asa cum Parisul trebuie vazut macar odata in viata, la fel si Matcha-ul trebuie incercat de orice iubitor al ceaiului.

Se serveste cu un desert japonez, in acest caz fiind vorba de Matcha Kudzu Mochi (Un fel de jeleu de ceai verde)

O ceasca de satin cu aroma de ceai

[BIO WHITE SATIN]

Pentru ca am auzit ca astazi au fost 18 grade am zis ca e pacat sa nu ies din casa la o plimbare. Si pe unde sa imi fac drum, pe la Demmer’s, pentru ca mi-am amintit ca mai este un ceai alb neincercat, si anume Bio White Satin. Nu pot da foarte multe informatii despre istoricul acestui ceai, dar pot spune ca este de origine chinezeasca. La fel ca Oothu,  este un ceai controlat biologic si recoltat in conditii ecologice fara a fi folosite ingrasaminte si/sau substante daunatoare plantei si solului. E ca si cum ar creste in mediul ei natural si este culeasa pentru a ajunge in ceasca noastra de ceai de zi cu zi.

Culoarea infuziei este palida-galbuie, limpede si in acelasi timp usor uleioasa. Ne surprinde simturile cu un gust delicat, pamantiu si cu o sugestie de Pu-erh pe la a 10-a infuzie (cand déjà dispare caracterul pestilential al renumitului ceai imbatranit).Bautura matasoasa iti imbraca simturile intr-un voal extravagant . De la prima vedere, ne intampina un melanj de frunze late, intregi sau rupte, cu frunze subtiri lungi si cu irizatii argintii. Pe ici pe colo se mai zareste cate o frunza  plina de viata, verde, ca de smarald. Frunzele, nu foarte indraznete, suporta si o a doua infuzie, la o temperature mai ridicata, cu maxim 10 grade si un timp de infuzare de 3-4 minute.

Pentru preparare am folosit cam 3 grame, pe care le-am infuzat la 75 de grade timp de 3 minute. Eu de ceva timp folosesc un infuzor de bambus, care nu altereaza aroma ceaiului cum o poate face unul metallic. Daca nu aveti asa ceva, puteti folosi infuzoare de hartie. Probabil ca un timp de infuzare mai scurt subtilizeaza  foarte mult aroma pamantie si uscata. Daca il vei incerca, sau daca l-ai incercat déjà, te rog sa imi spui si parerea ta!