玉緑茶
Crescut si mai apoi cultivat in regiunea Kyushu, a 3-a dintre cele mai mari insule ale Japoniei, acest ceai verde poate fi considerat un concurent adevarat al frunzelor de gyokuro. Poate trece prin doua variante de procesare, fiecare modificand usor parfumul si aroma infuziei. Pentru a inceta fermentarea, frunzele de Tamaryokucha sunt trecute prin aburi sau sunt prajite. Foarte ingrijit si atent prelucrat, aceasta specialitate ne surprinde cu o personalitate extravaganta, reusind sa arate o alta fata a ceaiului japonez. Frunzele sunt usor rasucite, intregi, cu o culoare de verde proaspat.
La infuzare, frunzele se desfac, eliberand vapori parfumati cu nuante de citrice si flori. Gustul, dominat de buchetul deosebit, este reprezentat de prospetimea firelor de iarba, rotunjit de note incantatoare de mineola si limeta. Aceasta paleta aromatica il face sa fie un ceai japonez total aparte.
Bautura are o culoare galbuie stralucitoare.
Pentru a prepara un Tamaryokucha trebuie sa folositi apa calda la cca. 70-75 de grade celsius, timpul alocat infuzarii nu trebuie sa depaseasca 2 minute, deoarece tinde sa vireze spre o licoare cu un caracter amarui destul de pronuntat. Pentru 300 ml, am folosit cam 3.5 grame de ceai. Se poate reinfuza, la temperatura si timp de infuzare identice, capatand o aroma mai usoara, cu note predominant florale.
Va recomand sa il serviti impreuna cu un desert traditional japonez (eu am folosit Green tea Mochi, o turta de orez glutinos cu Matcha). Acest ceai se consuma fara zahar pentru a putea simti aroma unica.
Tamaryokucha, este folosit si pentru o productie de Matcha, cu un gust mai intens de citrice si flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu